A fost odata ca niciodata,o tara in sud-estul Europei,in care totul era numai ,,lapte si miere”.In plus,nu numai cainii umblau cu colaci in coada,de asemenea si pisicile.
Si ca si cum aceste lucruri n-ar fi fost de ajuns,cetatenii acelei tari au avut tupeul sa mai ceara si salarii mai mari.Desi aveau un nivel de trai destul de ridicat,masini ultimul tip si vile luxoase,inca mai vroiau bani.
Cum sa vrei mai mult,cand tu o duci asa de bine?
Ulterior.,am aflat ca nu era tara la care ma gandeam eu,probabil ca am citit o poveste de adormit copii.Nu poti distorsiona in felul asta realitatea,mai ales ca unii s-ar putea sa te creada.
Oricum,nu pot sa dau vina numai pe scriitorul acestei povesti,deoarece pe vremea lui,situatia era alta.
Realitatea ne surprinde,pe zi ce trece,pentru ca Romania e de fapt opusul acestei povesti.Desigur,suntem o tara din sud-estul Europei,suntem o tara bogata(din punct de vedere cultural),dar nivelul de trai lasa de dorit.
Ce mi-ar ramane mie de facut in acest context?
As putea doar sa fiu un observator pasiv al problemei,pentru ca in fine,cu o floare nu se face primavara;iar un singur om nu poate schimba radical modul de gandire,respectiv actiunile unei natiuni.
Raman totusi,cu speranta ca intr-o zi voi duce o viata de ,,poveste”,alias un trai decent.
Ar trebui sa vorbesc si de integrarea in U.E.,dar asta intr-o alta postare…
O parte a realitatii in care traim…
Viitorul promis de unii…
Cam mare decalajul,nu?
